ZENOBIA

                de Gellu Naum

Printre exodurile mele
exista şi una Zenobia supranumită refuzul falsei conştiinţe
pe o şosea cânta purta baticuri
ne adoram ştia două trei cuvinte mai scurte într-o limbă necunoscută
eu treceam singur ca orice fihinţă umană o adoram mă făceam că nici n-o observ
îi dădeam târcoale într-un camion de transport ghemuit printre prelate şi busturi de marmură
în dreptul ei mă coboram intram în cabina telefonică formam un număr oarecare îmi ceream scuze
apoi mă ghemuiam lângă ea era poate singura fericire posibilă


era plăcut ne culcam cu oasele noastre îmbibate de amintirea unei străvechi adoraţii
cu ochii noştri lucioşi înăuntru era o puternică adoraţie
filozofam prostii ne simţeam bine
departe rătăciţi orbiţi de faruri
nu se putea să nu mă adore era o fihinţă umană
ţinea degetele bine întinse pe o coapsă bine întinsă
ne adoram Ce nevoie ai tu de cuvintele astea cam scurte
(o dar cum le rostea ce superb eram fiecare în adoraţia celuilalt)
să nu uiţi adoraţia asta ce fihinţă ai fi tu fără ea
cunosc o pasăre care ne adoră nici nu ne vede ne pune gheara pe frunte
ne poartă în marea ei limpezime o supranumită Zenobia pe o şosea internaţională
de fapt ce fihinţă ai fi şi mai vrei să plantezi busturile astea pe stânga şoselei
notează în carnet adoraţia


stăteam aşa cu degetele bine întinse
era o lumină gălbuie ceva între fulger şi gheaţă
respiraţia noastră acoperea vuietele totul se legăna liniştit
mă speria ferocea mea luciditate

alphabeta

ce vede ea:

antidot blues cafea dermatograf estetică felină grație hipnoză

impuls jupă kaki libertate manechin narghilea ornament perspectivă

quintet rafinament scenariu tonalitate urban verandă whisky xenon 

yoga zigzag

ce vede el:

atom bossa-nova ceai dans elogiu femeie gravitate himen instinct

juvenil ketamină lumină model narcisism ornic perfecțiune quarc

recompensă scenă timp unire viziune white widow xilofon yacht zahăr

un farmec aparte din tipar ieșit

unirea beau până spre fund

își spune dresul superelastic cuvântul

pentru tăcere nu mă critica

e un fel de-a mă exprima al meu

în picioare șocul electric dă tremur

test pentru aflat copil fac

în aer excitarea domnește

firea îmi gâfâie întreagă

suntem doi sau suntem unul?

într-o secundă mă afli toată

rujul nimeni nu mi l-a mai gustat

un fel de n-ar mai fi află că sunt

să te superi poți și tot mă placi

un loc pentru păstrat amintiri am găsit

apartament gol, apartament cu neglijență plin

toate hainele jos dă-mi-le

pe fotoliu pune-mă și iubește-mă

cum nu știi tu mai bine

cu gura la burtă să mă lași era

dar un copil fără copil sunt

până lichidul de granița granițelor trece

iaurt abundent și periculos ce dă femeilor emoții

impasul în care suntem ne tulbură

hai neplăcerilor să nu dăm importanță

doar pentru extaz aici să fim

se cere o euforie nemiloasă

să-i dăm zor ar trebui

gândurile mele bune s-au spulberat

ochi plânși și buze roșii

nu mai rezist de dragoste am nevoie

făcută pentru altceva nu sunt

eu vreau doar și doar plăcere

mai presus de orice.

mi-ai tras-o de mi-a sunat apa-n cap
cu un număr nedefinit de orgasme
unul după altul zici că erai la coadă la pâine
ai înghițit cu lăcomie tot ce-ai putut din mine

răsuflarea alertă îmi inundă timpanul
intri în mine de parcă e viața ta la mijloc
nu prea vrei să ieși tu vrei să mai descoperi
știi după un timp devin mai strâmtă

îți fac pe plac chiar dacă nu mai pot
mă doare și mă revărs pentru ultima oară
sunt amețită îmbătată și aștept să termini
doar stau cu spatele la tine nu te ignor

ar mai merge încă o dată dragă
a fost nebunie curată iubirea ta
te-ai avântat în mine cu toată ființa
s-a sfârșit dar am impresia că încă e

cu un număr nedefinit de orgasme
intri în mine de parcă e viața ta la mijloc
sunt amețită îmbătată și aștept să termini
s-a sfârșit dar am impresia că încă e
ah mi-ai tras-o de mi-a sunat apa-n cap